Dacă turiştii electorali se plimbă în autocare de firmă prin cele mai luxoase secţii de votare din ţară, degustând alune de protocol, servind şampanie şi urmărind filme de Oscar în timpul călătoriei, candidatul independent şi neoficial Lipan a fost silit de guvernarea ticăloasă a acestei ţări să voteze într-un spital în carantină, cu gripa porcină colcăind pe la picioare. Spital, unde intrarea se face numai cu temuţii "BOTOŞI" speciali (care se găsesc la automat)!!!

Neintimidat de aceste mişculaţiuni disperate ale lui Geoană, am intrat în salonaşul în care gospodine în halat şi pensionari în pijamale tocmai îşi împătureau pudici buletinele de vot. Imediat am fost recunoscut de câţiva simpatizanţi în vârstă care şi-au învârtit pumnul tremurat în aer, imitând cu dârzenie „salutul castanei”. Am împărţit autografe, pungi cu seminţe, săpunuri şi am intonat Inernaţionala cu pensionarii. Nea Dorel îmi povesteşte cum a intrat în spital cu ciroză şi o să iasă probabil cu porcină. Tanti Geluca se gândeşte să renunţe la mica ei afacere cu mileuri şi să-şi vândă un rinichi ca să plece în Canada. Îi spun cu simpatie că, la vârsta ei, n-o să i-l mai cumpere nimeni, dar Geluca zice că ştie un arab din bloc cu care s-a înţeles deja. Moş Alistar speră că o să-l mai apuce pe Nicolae Ceauşescu întors din Cuba. Până atunci zice, numai un zâmbet, că o să se mulţumească şi cu Lipan. Ce oameni simpli! Ce poveşti frumoase!

Dar abuzurile nu au contenit! Am fost filmat cu camere de supraveghere. Am fost pus să semnez declaraţii. Mi s-a cerut să probez că sunt chiar eu persoana din buletin. Toate au avut însă o răsplată, când m-am văzut singur cu buletinul de vot în cabina aceea strâmtă. Numai eu şi Geoană. Numai eu şi Băse. Întotdeauna m-am întrebat ce senzaţii îi încearcă pe aceşti oameni în momentul în care îşi ştampilează propriul nume pe buletinul de vot. Să fie oare acest gest comparabil cu încleştarea musculară şi cerebrală care te încearcă pe wcu? Eu unul m-am votat cu frică de porcină, cu gândul că orice cant al acelei cabine de vot atât de fragile ar putea găzdui o comunitate de viruşi şi viruşele în călduri. Dar am stat acolo minute în şir, ignorând orice risc, cu convingerea că fac un lucru bun pentru ţara mea, cu datoria pe care mi-am asumat-o în faţa electoratului, cu responsabilitatea acelor pungi de portocale pe care le-am tot promis în comentarii şi care trebuie finanţate de undeva...

Sau ca în bancul ăla (courtesy to sister) cu bătrânica la vot, care se închide în cabină, se gândeşte ea ce se gândeşte, şi iese după vreo 20 de minute toată palidă de nervi: „Maică, cum se scrie futu-vă-n-gură? Împreună sau despărţit?”. Chiar aşa domnule Geoană, cum se scrie?...